Singur intr-o camera vechie si pustie demult lasat deoparte.. tristetea i se citeste in ochi..sai care odata erau mari si veseli acum aproape inchishi pe cale de a renunta la a mai lupta.. nevazand in jur zambetul cupilului cu care a crescut neprimind afectiunea lui tristetea incepe sa apara aducand cu ea batranetea.. patrunzandu'i prin tesaturi storcandu-l de vlaga, de viata lasand un ambalaj putred lipsit de speranta vietii.. Ideea ca va mai primii atentia cuiva demult rapusa de timp si dezamagirea tot mai mare de care este cuprins.. lasand ochii sa se inchida renuntand la lupa asidua cu soarta. Amagit uneori doar de amintirile placute.. de zambetul copilului care l-a uitat odata cu varsta...
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu